In pregatire : „POVESTE DESPRE UN BLACH“
Ideea acestei carti a pornit de la faptul ca un important om de afaceri german,pe nume Blach,a fost uimit sa afle ca “Blachii”sunt o populatie straveche , ” romaneasca ” , intinsa peste tot in Carpati si Balcani ca si in Europa Centrala.Emotia lui,generata de aflarea identitatii de “roman vechi”, este comentata si interpretata de mai multe personalitati ale culturii romanesti de azi .Analizele si opiniile primite au fost incluse intr-un mic volum de “reflectii colective”,care va aparea la Editura INTERMUNDUS.
_____________________________________________________________________________________
FRAGMENT DIN VOLUM
DIMITRIE GRAMA - ” ABIA ATUNCI POTI FI AICI , ACUM , ATUNCI SI PRETUTINDENI ”
Ceea ce Winifried Blach reprezinta ca materie umana si care de fapt ne caracterizeaza pe noi toti, este acel amalgan de insusiri in parte mostenite, in parte acaparate de experienta vietii actuale. Sunt convins ca noi avem si experiente ale existentelor trecute care salasuiesc in noi prin intermediul genelor arhaice, mostenite si, de asemenea avem o memorie a viitorului datorita coexistentei cu acest univers “curbat” in relatia spatiu-timp. Winifried Blach are bine-nteles o buna proportie de vlach in constitutia lui, asa cum si eu am o buna proportie de African si de aceea cind la un moment dat esti confruntat cu posibilitatea unei alte existente si cind “cineva” te ajuta, poti sa incepi sa-ti amintesti, poti sa incepi sa simti altfel decit inainte. Intr-adevar este tulburator sa-ti dai seama ca mult timp ai crezut ca stii exact cine si ce esti, ca la un moment dat acest “adevar” sa se clatine, ba chiar sa cada din picioare. Se stie ca omul foloseste “constient” pentru clarificarea activitatilor normale de zi de zi, aproximativ 20-25% din resursele creierului. Deci cam treisferturi din resursele cerebrale sunt considerate “resurse de rezerva”, archicerebrum-necunoscut, etc. Acolo se ascund toate informatiile si toate amintirle noastre commune ca fiinte biologice, de la facerea lumii si pina la disparitia ei, care intotodeauna este definitiva cind un arbore genetic nu mai are urmasi Fizio-neurologii de astazi m-ar combate foarte vehement, ei considerind ca fiinta umana nu poate avea “amintirile” generatiilor trecute, dar trebuie intelesi in ingustimea lor, deoarece stiinta cercetarilor genetice si cerebrale este doar in fase. Marea majoritate a institutiilor stiintifice au devenit, in fond, institutii “inquizitionale”, care sunt o piedica efectiva in dezvoltarea unei gindiri libere, plina de fantezie si creativa in acelasi timp. Traitul direct, sub impactul social ne dezvolta aclimatizarea la “o anumita” ordine de coexistenta si aceasta “educare” a spiritului uman nu este intotdeauna fara complicatii. Multi sunt aceia care nu se adapteaza propriei societati, nu pentru ca nu vor, ci pentru ca nu pot si, astfel pot usor deveni niste revoltati, niste outsideri
sau fiinte care functioneaza dupa reguli schizoide. Marea majoritate insa se acomodeaza si doar arareori un sentiment de melancolie si de “lipsa” ii cuprinde. Le este dor de ceva nedeslusit si ar vrea sa faca ceva-altceva, ori ar vrea sa plece undeva. Toata experienta noastra de o viata este doar un episod limitat in timp si fantezie, cu toate ca citeodata ni se pare vasta si enorm de variata, dar totusi fara ajutorul unor dascali buni, capabili sa ne deschida lazile memoriilor si sa ne invete sa vedem dincolo de limitele impuse si cu usurinta acceptate, ramanem niste handicapati.Un dascal bun te invata sa vezi, te dezleaga de casnicia inrobitoare cu societatea si iti da avint sa patrunzi in esenta lucrurilor, care este si esenta ta. Abia atunci poti sa devii sarpe, om , ciuperca, curcubeu si cintec de pasare. Abia atunci poti fi acum, atunci, aici si pretutindeni. Totul.
DIMITRIE GRAMA
